Instrumentele cu venit fix se refera la acele active, ce exclud actiunile, care obliga emitentul sa faca plati conform unui program stabilit. Guvernele emit obligatiuni (numite obligatiuni suverane/guvernamentale) pentru a-si finanta cheltuielile atunci cand veniturile din impozite si taxe nu acopera necesarul.

Cele mai importante elemente ale unei obligatiuni sunt:

• Emitentul - reprezinta entitatea care se imprumuta prin intermediul unei emisiuni de obligatiuni (pot fi guverne, autoritati locale, companii)
• Principalul – reprezinta valoarea nominala a titlului sau suma pe care investitorul o va incasa la data scadentei; 
• Cuponul – dobanda pe care emitentul trebuie sa o plateasca investitorului pentru suma de bani pusa la dispozitia (% aplicate principalului);
• Maturitatea – Intervalul de timp pana cand obligatia emitentului se stinge, investitorului returnandui-se principalul; Cele mai intalnite maturitati pentru bond-uri sunt 1,5 10, 30 ani.

Nevoia investitorilor de a obtine lichiditate imediat, dat fiind faptul ca principalul investit in obligatiuni ar fi recuperat abia la scadenta (ce poate ajunge si la 30 de ani) a facut ca bond-urile sa se tranzactioneze pe pietele financiare, asemenea actiunilor, marfurilor, fx, etc.

Pretul bondurilor fluctueaza in sens invers fata de randamentul (yield-ul) acestora. Spre exemplu, daca o obligatiune are un cupon de 5% pe an, iar pe piata dobanzile cerute se situeaza la nivelul de 10%, detinatorul respectivului bond il va vinde pentru a obtine bani lichizi, ce ii va plasa la nivelul de dobanda existent in acel moment. Prin mecanismul cererii si ofertei, cand majoritatea investitorilor vor vinde obligatiunea respectiva in conditiile in care nimeni nu isi doreste un instrument cu o rentabilitate mai redusa, pretul va scade pana cand randamentul total (“yield” – ce este compus din cupon si  se ajusteaza cu discount-ul oferit) va tinde spre dobanzile din piata.

Asadar, yield-ul unei obligatiuni (si in sens invers – pretul), va fluctua in functie de dobanzile cerute de investitori , si pot fi influentate printre altele de deciziile bancilor centrale precum Federal Reserve, Banca Angliei, Banca Centrala Europeana.

O trasatura importanta a instrumentelor cu venit fix (in speta, obligatiunile guvernamentale) este faptul ca bancile comerciale detinatoare le pot oferi bancilor centrale drept colateral pentru imprumuturile primite, astfel lichiditatea lor fiind superioara altor instrumente. Tocmai datorita acestei trasaturi importante, prin care bancile sau detinatorii isi pot transforma detinerile de bond-uri rapid in lichiditati, face ca in conditii de criza preturile sa beneficieze mai mult decat factorii fundamentali ar putea explica (activitatea economica mai restransa provoaca o reducere a asteptarilor inflationiste, ceea ce apasa negativ asupra dobanzilor din piata).

TNOTE

Acest instrument are drept activ suport notele de trezorerie americane, cu scadenta la 10 ani. Drept caracteristici, aceste obligatiuni au un nivel fix al ratei cuponului si o scadenta predeterminata (10 ani). Piata secundara americana a titlurilor cu venit fix este cea mai lichida din lume (apetitul guvernului SUA de a se imprumuta fiind considerabil), urmata de cea japoneza si cea italiana. Astfel ca un investitor in titluri ale trezoreriei americane suporta costuri mai reduse din comisioane si din slipage in cazul tranzactiilor decat ar suporta, spre exemplu, prin tranzactionarea unui titlu cu venit fix spaniol.

BUND

Instrumente ce au ca activ suport obligatiunile guvernamentale germane cu scadenta la 10 ani. Ele sunt similare notelor de trezorerie americane si sunt utilizate de guvernul german pentru a-si finanta deficitele. Acest instrument are o calitate ireprosabila, fiind sustinut de rating-ul AAA al Germaniei.

SCHAT2Y

Instrumente ce au ca activ suport obligatiunile guvernamentale germane cu scadenta la 2 ani. Avand o calitate (din punct de vedere al riscului de credit) si o lichiditate similara cu cea a bund-urilor, aceste obligatiuni difera prin faptul ca se pot adresa investitorilor cu un apetit la risc mai redus, ce nu doresc o volatilitate ridicata.